Ode aduse vecinilor

Dacă tot discutăm despre vecini, eu nu am avut parte de exemplare prea bune.

Toți construiau câte ceva. Unii ani de zile.

Dar de departe cele mai mișto au fost gagicile.

Una (și prima) o voi ține minte toată viața, pentru că nici în filme nu auzi așa ceva. În plus gemea așa de tare că se auzea din stradă și uneori aveam senzația că zgâria pereții de plăcere. Foarte ciudat. Era o tipă care se mula pe imaginea unei femei de afaceri bine îmbrăcate și foarte ok când ne întâlneam.

Alta la fel. După o vreme probabil că s-a plâns cineva pe scară, că ajunsesem să ascult muzică noaptea pe anumite perioade de timp, uneori chiar ore .
Când a dispărut muzica, am crezut că s-a mutat, dar după câteva luni am observat că vine bebe.

În altă parte am avut deasupra un tip. Și ăsta aducea acasă specimene care urlau de plăcere, cred că în balcon sau pe geam.

Damn. Clar viața bate filmul!

Oamenii nu aveau inhibitii, retineri sau alte abtineri; insa se pare ca nici potentiometru de volum si nici putin mai mult bun simt, nu aveau.

c6t9 wrote:
Una (și prima) o voi ține minte toată viața, pentru că nici în filme nu auzi așa ceva. În plus gemea așa de tare că se auzea din stradă și uneori aveam senzația că zgâria pereții de plăcere. Foarte ciudat. Era o tipă care se mula pe imaginea unei femei de afaceri bine îmbrăcate și foarte ok când ne întâlneam.

daca stiam ca erati vecini, pe cuvant ca treceam si pe la tine, sa stam la o poveste...