"Sistemul" Grecia/Spania (în Italia nu prea am fost) sau "sistemul" Japonia?
Adică muncim să trăim sau trăim să muncim?
În Grecia și Spania am văzut o lejeritate în abordarea sarcinilor cotidiene. Mi se pare absolut normal. Nu trebuie să te trezești la 6, la prânz mănânci ca oamenii și îți faci siesta, seara nu stai la muncă până la venirea întunericului. Ai o viață.
În principiu singurul reproș adus acestor țări a fost eludarea taxelor. Oare cu plata lor ar mai fi fost posibilă menținerea lui?
Desigur problema este mult mai complexă și într-un fel paradoxală. În mediul muncii până la epuizare și pe fondul unui nivel de trai aparent ridicat, populația a ajuns la o îmbătrânire atât de avansată încât se vorbește foarte foarte serios despre eliminarea pensiilor. Oare asta ne dorim?
Pe de altă parte populația globului crește în zone cu mari probleme economice, care încă sunt ținute din scurt. Astea n-au apucat să facă poc încă. Dar urmează.
Mă gândeam la meciul grecilor. Ei nu au o situație atât de grea în mod absolut. Acolo încă există sau poate mai corect spus exista potențial, pentru că acest joc al rating-urilor și al atacurilor financiare a dus țara într-o situație declarativ critică. Eu încă nu văd cum de ei sunt cea mai mare problemă a UE. Dacă ne uităm puțin peste cifre și peste potențialul real al altor țări în general, Grecia nu stă deloc rău. Mult mult mai gravă este situația din Italia de exemplu. Grecia are nevoie de sume mici. Italia poate distruge UE fără drept de apel, cu tot fondul de salvare integral pompat acolo. Poate și de asta a fost lăsată mai la urmă. Austeritatea nu funcționează. În modelul economic actual nu-ți poți reduce consumul pentru a face economii, deoarece duce la prăbușirea Economiei, cu E. Dar pentru că nu sunt bani, nici investițiile nu mai sunt o opțiune. Dar de ce nu sunt bani? Unde sunt banii?
În multe locuri. Mă uitam azi la F1. Cine sunt singurii mari sponsori rămași? Ăia de "produc" petrol. Evident că pentru ei niște sute de milioane de € sunt un nimic. Profitul lor se măsoară în miliarde. Ce-ar fi dacă benzina nu era 6 lei/l, ci 2? Niște studii arată același lucru la care mă gândisem și eu (e drept, se referă la US), cu cât crește mai mult prețul carburantului, cu atât se contractă mai mult consumul și practic oamenii pe termen lung se faultează singuri. Dar nu au altă soluție.
S-ar putea să fim la o răscruce de drumuri. Ar fi o soluție de salvare (în viziunea mea) și multe de îngropare definitivă.
Presupune o abordare corectă a reducerilor, de sus în jos și nu invers. Statistic în fiecare zi se naște un miliardar în $. Până acum greul s-a pus în cârca celor mulți. Să-și reducă consumul (în România au fost afectate cel mai puternic și imediat toate produsele ce țin de igienă, înțelegi voi ce înseamnă asta), să fie mai echilibrați, ce să mai, plebea a aruncat globul în criză și tot ea trebuie să-l scoată. Păi cum poate cineva nevinovat să-și repare vina? Eu văd soluția în sens invers. Ce-ar fi dacă în loc de PROFIT vreo 11 miliarde €, o companie din asta ar produce de 10 de ori mai puțin? În US, cică patria democrației s-a pus o problemă similară. Averea maximă să se plafoneze la 100 de milioane de $ și restul să fie luat de stat. Sună rău totuși. Dar reducerea profitului de sus în jos coroborat cu descurajarea relocărilor ar fi o soluție. Știu că sună puțin a comunism, dar nu este chiar așa. Este mai mult o revenire la normal și sub nici o formă nu are același impact ca naționalizările de exemplu. Se spunea la nivel de US că cine nu poate să trăiască bine toată viața cu 100 de milioane ar trebui instituționalizat. Cam despre asta e vorba până la urmă. Cine sunt cei care strâng banii și de ce?
În democrație și economia de piață cu care defilăm acum, mai greu de făcut asta. Și încă sunt locuri pe glob unde se poate produce ieftin și unde aparent există ideea de posibil consum. Mulți, dacă nu toți, refuză să înțeleagă că e doar o chestie de timp până să ajungă și acolo aceeași problemă. OK, se ridică o nouă ordine mondială cu marea de chinezi în față, țară cu potențial de consum uriaș. Cât vor putea menține acest consum? Cui mai poți vinde în piețele tradiționale dacă sunt afectate de șomaj masiv (vezi previziuni spre 30-40%) sau îmbătrânire.
Se poate impune cu puțină forță, dar să vedem cine are curaj să facă asta.
Home
